Tot am amânat să scriu despre acest loc, dar trebuie să scriu, pentru că face parte din viaţa mea, şi a fost o experiență neplăcută. Şi spun că face parte din viaţa mea, pentru că NU se compară cu ce am citit despre lagărele de concentrare! Când eşti acolo, este cu totul altă experienţă și ceea ce simți este diferit. Dar mă gândesc, oare ce a fost în sufletul celor care au fost acolo? Este imposibil să-ţi dai seama. Şi acum când îmi aduc aminte şi scriu, mi se face pielea de găină. Crede-mă!
În suburbiile oraşului polonez Oświęcim, naziștii au construit cel mai mare centru de ucidere în masă. Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale naziste, un element major în punerea în practică a Holocaustului. Se estimează că cel puțin 1,1 -1,6 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.
La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi ani mai târziu, capacitățile de ,, cazare” ale lagărului Auschwitz I era prea mică, si s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz ). Lagărele de la Auschwitz au fost operate de trupele SS conduse de Heinrich Himmler.Lagărul Auschwitz ILagărul Auschwitz II – BirkenauEu îţi recomand să nu mergi, este un loc plin de emoţie şi cred că şi un om fără suflet ( dacă există aşa ceva) este cutremurat de ce s-a întâmplat acolo. Fac oarecum abstract de istorie, deoarece, doar cei fără suflet şi bolnavi au putut să facă aşa ceva. Mă gândesc la prezent şi ,,încerc” să înţeleg cât pot, ceea ce s-a întâmplat acolo. Dar nu cred că pot să înţeleg; şi dau un exemplu!
Aici făceau triere la Auschwitz II-Birkenau.Trupele SS, efectuau operații de triere într-o manieră ce friza demența. Bătrânii și copiii erau despărțiți de grupurile apte de muncă, pregătindu-se să facă ultimul drum al vieții lor, către camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri.Lagărul Auschwitz II – BirkenauŞi când am intrat în camera de gazare ( ,,duşuri”) şi vedem cum erau zgâriaţi pereţii, de acele suflete care încercau să se salveze, a fost şocant pentru mine! Se forma acolo o piramidă de oameni, pentru că sus era o gaură unde aruncau această ,,SOLUŢIE”. Mi se face pielea de găină când îmi aduc aminte! Nu pun poza din camera de gazare din respect pentru cei care au murit acolo.La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, s-a aflat cine le furniza naziştilor substanţa necesară pentru gazarea evreilor în lagărele de concentrare: fabricantul german de substanţe chimice I.G. Farben. Gazul se numea Zyklon-B, iar ulterior s-a dovedit că şefii companiei ştiau la ce era folosit. S-a descoperit chiar că inginerii de la Farben au planificat şi camerele de gazare. Unii dintre ei au fost judecaţi la Nürnberg pentru crime împotriva umanităţii, printre care genocid şi sclavie.
Aceste crime se executau sub deviza „munca eliberează”, înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat – dovadă a nebuniei conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective.
Femeile și copiii serveau ca și cobai de experiență a doctorilor SS, care aveau sediul în renumitul bloc 10. Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur iar părul lor era folosit în industrie. În ianuarie 1945, pentru a șterge urmele acestor masacre colective, conducătorii naziști ai acestor lagăre au hotărât să distrugă orice urmă a crimelor lor, prin raderea de pe fața pământului a lagărelor. Multe dintre barăci au căzut pradă incendiilor, altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri. Vremea a fost pe măsura experienţei mele de acolo, închisă, apăsătoare şi tristă.Lagărul Auschwitz II – BirkenauAproximativ 90% dintre victimele Lagărului de Concentrare de la Auschwitz au murit la Birkenau. Iar nouă din zece erau evrei. De asemenea, şi peste 70.000 de polonezi şi-au găsit sfârşitul la Birkenau.
La Birkenau, naziștii au reuşit să construiască aproximativ 300 de locuinţe, barăci şi clădiri administrative, 13 km de şanţuri de scurgere, 16 km de garduri de sârmă ghimpată şi peste 10 km de drumuri. Două camere de gazare provizorii – numite buncărele 1 şi 2 – au intrat în funcţiune lângă şantierul din Birkenau în 1942, când Rudolf Höss a fost însărcinat cu realizarea unei părţi din campania de exterminare în masă. Construcţia a patru camere de gazare enorme şi a crematoriilor a început la mijlocul anului 1942.
Lagărul Auschwitz II – BirkenauUNESCO a declarat lagărele de la Auschwitz, în 1979, ca parte a moștenirii culturale universale a omenirii, pentru ca asemenea atrocități să rămână vii în amintire și să nu se mai intample, iar victimele terorii naziste să nu fie uitate niciodată. Sunt amenajate expoziții în fiecare clădire a morții si al suferinței oamenilor ce le-au populat. Măcar te fac să realizezi ce a fost acolo cu adevărat, dar de înţeles nu ai cum să înţelegi. Noi nu am suferit în acele lagăre, noi nu am fost în ,,iad”. Erau poze lacarerefuzamsămă uit, chiar nu vroiam săîmirămânăîntipărităfaţa celor care au fost chinuiţişiomorâţi. Mă opresc din scris, cred că este suficient, nu mai trebuie să scriu nimic, ajunge! Poate este un subiect sensibil pentru unii, şi în ziua de astăzi mai aud glume proaste legate de evrei, dar eu nu îmi permit să fac glume după ce am fost acolo. Suntem oameni şi trebuie să fim toleranţi, trebuie să ne iubim aproapele şi trebuie să ne respectăm între noi, indiferent de culoare sau rasă.
Claudiu, este terifiant ce s-a intamplat acolo. Apreciez ca ai avut puterea sa vizitezi acel loc. In urma cu o luna, am trait exact ce ai trait si tu, doar ca eu am fost in Phnom Penh, Cambodia. Am vazut palmieri de care erau izbiti copiii pana cand mureau. din gropi uriase ieseau fragmente de oase umane… si acolo a fost genocid. Imi tremura aparatul de fotografiat in mana si nu puteam sa fac poze. Am iesit plangand exact cand a inceput sa ploua torential. Poate o sa fac si eu un articol pe blog, inca nu stiu…
Mirele eu spun că trebuie să povestim și experiențele negative. Și ceea ce ai zis tu acum este o experiență negativă, dar face parte din viața noastră. Sunt sigur că nu o sa uiți, așa cum nu o să uit nici eu!
ar trebui sa vada toata lumea lagarul de la auschwitz – pentru ca exista deja persoane si institutii ce incearca sa minimalizeze chiar sa nege holocaustul. s-au intamplat multe atrocitati de-a lungul istoriei, insa aceasta culmineaza prin faptul ca nu s-a intamplat in veacurile intunecate (evul mediu) ci in plina epoca moderna, in lumea civilizata si la mijlocul secolului XX pe de o parte si pe de alta parte prin faptul ca aici nu au fost niste cazuri izolate de exterminare, ci o adevarata industirie a mortii – industrie ce a functionat continuu de ordinul anilor pe parcursul celui de al 2-lea razboi mondial si care s-a soldat cu genocidul a 6 milioane de suflete nevinovate (in majoritatea lor covarsitoare evrei, multi dintre ei batrani neajutorati si copii absolut inocenti). sigur ca s-au scris sute si poate mii de carti pe aceasta tema. recomand cu caldura una din aceste carti ce analizeaza comportarea oamenilor in situatii limita – in conditiile si provocarile din lagar, despre capacitatile nebanuite ale corpului uman de a se adapta si a supravietui la niste conditii mult subumane, despre oameni si lichele si nu in ultimul rand despre DEMNITATEA IN SUFERINTA !
cartea se numeste ‘in cautarea sensului vietii’ (meaning of life), autor – viktor frankl.
in format pdf in limba romana o pot transmite prin e-mail la solicitare. ezy.tosa@gmail.com
La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră. Doi ani mai târziu, capacitățile de ,, cazare” ale lagărului Auschwitz I era prea mică, si s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz ). Lagărele de la Auschwitz au fost operate de trupele SS conduse de Heinrich Himmler.
Nu pun poza din camera de gazare din respect pentru cei care au murit acolo.
La sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, s-a aflat cine le furniza naziştilor substanţa necesară pentru gazarea evreilor în lagărele de concentrare: fabricantul german de substanţe chimice I.G. Farben. Gazul se numea Zyklon-B, iar ulterior s-a dovedit că şefii companiei ştiau la ce era folosit. S-a descoperit chiar că inginerii de la Farben au planificat şi camerele de gazare. Unii dintre ei au fost judecaţi la Nürnberg pentru crime împotriva umanităţii, printre care genocid şi sclavie.
Aceste crime se executau sub deviza „munca eliberează”, înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat – dovadă a nebuniei conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective.
Femeile și copiii serveau ca și cobai de experiență a doctorilor SS, care aveau sediul în renumitul bloc 10. Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur iar părul lor era folosit în industrie. În ianuarie 1945, pentru a șterge urmele acestor masacre colective, conducătorii naziști ai acestor lagăre au hotărât să distrugă orice urmă a crimelor lor, prin raderea de pe fața pământului a lagărelor. Multe dintre barăci au căzut pradă incendiilor, altele, construite din cărămidă, au fost distruse prin explozie. Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii, o parte a lagărului de la Auschwitz, cu cele 39 de incinte ale sale, a rămas nedistrusă, constituind mărturia tragismului acestor locuri. Vremea a fost pe măsura experienţei mele de acolo, închisă, apăsătoare şi tristă.
Da, e un loc crunt, care a marcat nu numai istoria europeana recenta.
Ce am simţit acolo, nu am mai simţit niciodată. Şi chiar am rămas şocat când am văzut camera de gazare şi cum erau zgâriaţi pereţii!
Claudiu, este terifiant ce s-a intamplat acolo. Apreciez ca ai avut puterea sa vizitezi acel loc. In urma cu o luna, am trait exact ce ai trait si tu, doar ca eu am fost in Phnom Penh, Cambodia. Am vazut palmieri de care erau izbiti copiii pana cand mureau. din gropi uriase ieseau fragmente de oase umane… si acolo a fost genocid. Imi tremura aparatul de fotografiat in mana si nu puteam sa fac poze. Am iesit plangand exact cand a inceput sa ploua torential. Poate o sa fac si eu un articol pe blog, inca nu stiu…
Mirele eu spun că trebuie să povestim și experiențele negative. Și ceea ce ai zis tu acum este o experiență negativă, dar face parte din viața noastră. Sunt sigur că nu o sa uiți, așa cum nu o să uit nici eu!
ar trebui sa vada toata lumea lagarul de la auschwitz – pentru ca exista deja persoane si institutii ce incearca sa minimalizeze chiar sa nege holocaustul. s-au intamplat multe atrocitati de-a lungul istoriei, insa aceasta culmineaza prin faptul ca nu s-a intamplat in veacurile intunecate (evul mediu) ci in plina epoca moderna, in lumea civilizata si la mijlocul secolului XX pe de o parte si pe de alta parte prin faptul ca aici nu au fost niste cazuri izolate de exterminare, ci o adevarata industirie a mortii – industrie ce a functionat continuu de ordinul anilor pe parcursul celui de al 2-lea razboi mondial si care s-a soldat cu genocidul a 6 milioane de suflete nevinovate (in majoritatea lor covarsitoare evrei, multi dintre ei batrani neajutorati si copii absolut inocenti). sigur ca s-au scris sute si poate mii de carti pe aceasta tema. recomand cu caldura una din aceste carti ce analizeaza comportarea oamenilor in situatii limita – in conditiile si provocarile din lagar, despre capacitatile nebanuite ale corpului uman de a se adapta si a supravietui la niste conditii mult subumane, despre oameni si lichele si nu in ultimul rand despre DEMNITATEA IN SUFERINTA !
cartea se numeste ‘in cautarea sensului vietii’ (meaning of life), autor – viktor frankl.
in format pdf in limba romana o pot transmite prin e-mail la solicitare.
ezy.tosa@gmail.com
Un răspuns foarte complet și foarte bun. Așa ceva nu o sa se uite niciodată, este imposibil, poate să facă ce vor! Da sunt interesat să citesc.